Lana, puf, sintetic, gros, subtire ?
Daca te cateri si incerci sa gasesti o
pereche perfecta de manusi, ajungi mai devreme sau mai tarziu sa ai
probleme de alegere. Iti doresti probabil o manusa care sa fie si
aderenta si impermeabila si rezistenta. Probabil ca in general vei gasi
doar doua dintre aceste trei calitati la o manusa, dar niciodata pe
toate trei.
Cu toate acestea, oamenii se descurca
facand un compromis, in functie de traseul pe care doresc sa il
faca. Pentru activitati in conditii in care frigul nu reprezinta o
problema, ci doar protectia mainilor, cum ar fi via feratta, cataratul
artificial, rapelul, manusile din piele sau inlocuitor, cu degetele
libere, sunt optiunea cea mai buna – mana este protejata si doar
buricele degetelor sunt expuse, dar acest lucru asigura dexteritatea
necesara. In cazul manusilor dedicate exclusive rapelului, degetele sunt
protejate integral – cum ar fi la Petzl Cordex.
Cand temeraturile scad, lucrurile se
complica un pic. Daca trebuie sa ne cataram la un nivel tehnic ridicat,
manusile care au degetele libere, dar sunt prevazute cu un capac pentru
degete sunt o optiune buna. Atunci cand ne cataram cu mana goala pe
stanca, capacul sta desfacut, cand folosim pioletul sau vrem sa incalzim
mana, tragem capacul peste degete. E o operatiune laborioasa la care
uneori se folosesc si dintii, si care poate oferi satisfactii putin
masochiste, dar cand trebuie, trebuie. Lana ramane in continuare unul
dintre cele mai apreciate materiale pentru acest tip de manusi, dar o
dublura de fleece pe interior le poate mari rezistenta si usurinta cu
care se pun si se dau jos. Evident, nu e o placere sa stai cu degetele
lipite de stanca la temperaturi negative, asa ca e bine sa ai si manusi
groase cu un singur deget in care sa iti incalzesti mainile atunci cand
conditiile o permit. Mai multe despre acest subiect un pic mai tarziu.
Pentru terenul alpin se aplica teoria
straturilor. Atunci cand inca nu este foarte frig si suntem in conditii
uscate, putem folosi o manusa cu degete din material rezistent la vant
si care respira, mulata pe mana, dintr-un material care nu va fi
impermeabil. Daca temperatura scade si/sau incepem sa stam cu mainile
lipite de gheata sau sa scormonim prin zapada cu pioletii, atunci peste
aceasta manusa, putem imbraca o alta, tot cu degete, mai voluminoasa, cu
o membrana impermeabila si care are o izolatie termica. Evident, doua
manusi una peste alta scad dexteritatea, asa ca trebuie alese cu mare
grija. Sau putem pur si simplu sa le schimbam pe cele subtirele cu
celelalte. Daca sunt umede, cel mai bine este sa le bagam intr-un
buzunar de la piept – caldura corpului le va usca in timp, sau cel putin
le va impiedica sa inghete. Stiu, probabil ca va ganditi ca este din
nou o nota masochista… poate din cauza ca vorbim in continuare despre
acelasi sport…
Atunci cand altitudinea creste,
temperatura scade sau startul este unul foarte matinal, lucru de obicei
asociat cu una dintre primele doua conditii anterioare, intra in scena
manusile calduroase, cu izolatie sintetica sau de puf, cu un singur
deget, asa-zisele supramanusi. Ele pot fi purtate peste manusile
subtirele si mulate pe mana despre care vorbeam mai devreme sau peste
mana goala. Smecheria este ca degetele se incalzesc unul de la altul
cand sunt acoperite toate de manusa groasa si caldura nu se mai pierde
in exterior, evident, in detrimentul dexteritatii. Personal, prefer
sinteticul ca si izolatie, fata de puf la supramanusi, din motive de
rezistenta. Pe langa asta, puful ud nu mai e bun de nimic. Sinteticul
isi mai face treaba o vreme indelungata dupa ce s-a udat.
O alta categorie de manusi sunt manusile
de matase, extrem de subtiri, adauga un plus termic si pot fi purtate
sub oricare dintre manusile mentionate anterior, oferind dexteritate
sporita si garantand ca nu vom fi cu mana goala in ger, indiferent cat
de migaloasa este sarcina de executat.
Alegerea de combinatii este a
fiecaruia, in functie de activitatea pe care o desfasoara, ideea de baza
este sa poti numara pe degete pana la zece si dupa o incursiune la
-40 de grade.
