De vorba ... (1)

Uneori este mai usor , alte ori mai greu sa imi gasesc cuvintele. Alte dati, ma ajuta si intrebarile. Am descoperit un interviu din anii trecuti in care Cristina Calinoiu a pus intrebarile care trebuie, ca sa imi fie usor:
...

9. Ce rămâne după o expediție ca Nanga?

Rămân tot eu, același, dar schimbat în același timp. Rămâne prietenia, efortul comun pe care nu credeam că îl pot duce, rămâne amintirea tricoului pe care îl storceam după fiecare antrenament pentru expediție și senzatia de extenuare, de parcă m-ar fi călcat trenul, și chiar de vomă după unele antrenamente. Rămân miile de pași dubli urcând pe o bancă cu douăzeci de kilograme în spate, intervalele de sprint, rămâne momentul când am decis să cobor când colegii mei au plecat spre vârf și eu nu mă simțeam bine. Și rămâne momentul de peste câteva ore când am decis să mai trag un loz. Rămâne soarele care apunea când eu eram pe vârful Nanga Parbat și coborârea la lumina lunii pline, când mă gândeam că fiecare pas trebuie să fie bine făcut, ca să ajung întreg acasă la ai mei. Rămane senzația de mândrie asociată cu un fel de disconfort, că noi am supraviețuit și am reușit când alții au murit, când mai multi alpiniști au fost împușcați în tabăra de baza de pe versantul Diamir, unde este traseul clasic, nesiguranța până când am aflat că un prieten polonez de pe Diamir nu este printre cei urcați în elicoptere în saci de plastic negri. 

Și noi am decis să mergem pe versantul Rupal, deși era mai greu, la o bere la Herculane, cu câteva săptămâni înainte de expediție. Rămân atâtea lucruri pe care nu am timp să le scriu, pentru că încă nu am timp să scriu o carte.

...

Ca pe orice cale pe care mergi cu seriozitate și dedicație și pe care ți se poate lua mai mult decât ești pregătit să dai. Câștigul este că, în munți, conștientizez ce am când nu sunt acolo, câștig energia acumulată pentru viața la șes, câștig încredere și bucuria de a aprecia lucrurile simple.  

...

Interviul complet  este mai jos:

http://www.frae.ro/blog/75-de-vorba-cu-teo-fil-vlad

Tester - o experienta noua

 

Am avut ocazia, la inceputul colaborarii cu #Maramontsport, sa testez bocancii Kayland Apex Gtx. Testul nu a fost unul exhaustiv, dat fiind anotimpul in care suntem, ci unul legat exclusiv de capacitatea de catarare pe stanca si de confort. 

Pot sa spun ca bocancul este usor si intr-o zi de vara calduroasa, nici nu l-am simtit in picior. Apropierea de pereti a fost foarte comoda, fara sa simt ca port un bocanc pe care l-as putea folosi si intr-o zi de iarna sau pe un ghetar vara in Alpi. 

In momentul cand am inceput sa ma catar, in schimb, a inceput surpriza. La o dificultate moderata, maxim gradul 6a, in afara de mai multa grija in alegerea prizelor de picior, diferenta pe care am simtit-o fata de espadrilele de catarat a fost minima. 

 

Rigiditatea talpii facea ca rigletele sa fie foarte usor de incarcat, de asteptat pentru un bocanc de acest tip, dar chiar si cand puneam piciorul la aderenta, priza era uimitor de buna. Astept cu interes sa incerc bocancul la intreaga capacitate pe stanca din Alpi.

Plus: usor, confortabil, foarte bun in psajele abrupte de stanca.

Minus: trebuie grija la potrivirea cu coltarii semiautomatici, aspect care este de avut in vedere la toti bocancii care nu au in varf cant pentru coltari automatici.

#KaylandRomania

Step ahead!

Astazi se implinesc cinci ani de cand am fost pe varful Nanga Parbat. Nu imi permiteam sa am prea multe emotii, seara deja venise. Stiam ca prietenii mei Zsolt, Marius si Aurel, erau deja inapoi in cort sau pe drum spre cort, iar Bruno probabil era in tabara de baza incercat de emotii pentru noi. Mai stiam ca fiecare pas conteaza, ca sunt singur si nu e cazul sa fac vreo greseala.

Emotiile infloresc in schimb cand imi amintesc de acele momente. Am mers mai departe, spre viata de acasa, spre noi provocari, unele finalizate cu succes, altele cu experiente.

In acest moment, pe langa emotia amintirii acelei seri, o emotie mult mai ancorata in prezent ma incearca: ieri am primit vestea inceperii colaborarii cu Kayland, ca reprezentant de imagine. Sa testez pe stanca zilele trecute, prin bunavoinata Maramontsport, bocancul Kayland Apex Gtx, a fost o adevarata placere. Vestea primita la asa scurt timp despre colaborarea care incepe acum, a fost o reala surpriza.

Cand am vazut prima data un catalog de echipament de alpinsim, eram in liceu tin minte, m-am intrebat cine ar putea fi oamenii care testeaza produsele. Mi se parea fascinant sa faci asta – aveam tendinte de gear-freak de atunci, se pare.

Acum, ca am ocazia sa colaborez cu Kayland si Maramontsport, cred ca mi-am raspuns la intrebare: e foarte posibil sa fie oameni simpli ca mine, pasionati de munte, de aventura si de eficienta.

   

Ma bucur de acest inceput si sper sa ducem cat mai departe acest parteneriat, pe care il simt ca un cadou frumos la aniversarea a cinci ani de cand am stat pe varful lui Nanga.

Step ahead!