Istanbul
Via sms, duminica, 10 mai 2015, 15:13 h RO:
"Am ajuns la Istanbul. Teo"
***
De cand il stiu, bagajele pentru o plecare de lunga durata le face relativ din timp, adica din timp se gandeste ce are si ce i-ar mai trebui, ce poate imprumuta si de la cine, ce mai trebuie cumparat, ce echipament ia cu el, ce cumparaturi trebuiesc facute.
Insa impachetarea propriu-zisa, cantarirea, ajustarea si fortarea fermoarului gentii mari si negre au loc mereu in noaptea de dinaintea plecarii, cand aproape toata sufrageria se transforma intr-un depozit si eu ma uit cu neincredere, pentru ca nu au cum sa incapa toate in limita kilogramelor de la aeroport, in geanta mare, butoi, rucsac si ce o mai lua.
Luni 06 aprilie - aproape se crapa de ziua, bagajul astepta cuminte la usa. Mai erau 2 ore pentru odihna pana sa sune ceasul. Ganduri? Putine. Inainte de asemenea plecari nu mai sunt ganduri multe. Vorbele si mai putine. Doar simti. (Mai ales cand ai de a face cu cineva care nu este prea vorbaret de fel.)
"Este incredibil cati oameni m-au ajutat pentru plecarea asta! Unii ma stiu foarte putin sau nici macar nu ma cunosc. Pana si domnul de la tren, cand mi-a dat bocancii, m-a surprins cand mi-a urat: "Succes in expeditie!"."
A fost o expeditie pregatita la limita, aspectul financiar prezentand o mare componenta de nesiguranta pana in aproprierea plecarii.
Dar cu cat este mai greu, cu atat sustinerea celor care cred in visul tau te surprinde si iti este mai apropiata. Astfel, visul tau devine un pic si visul lor, iti este incredintat si te simti responsabil sa il duci la destinatie.
De aceasta data, din motive obiective, gandurile celor care l-au sprijinit pe Teo Vlad au fost purtate doar pana la 6.500 m, in Tabara Avansata a fetei nordice a Everestului.
Cu siguranta se intoarce cu multe de spus si de povestit.
Povestea merge mai departe.. atata timp cat credem suficient de tare in visele noastre.
MULTUMIM !
