Jocurile mintii

Control si acceptare

Din cand in cand imi reconfirm faptul ca exista mari alpinisti care nu sunt nici foarte antrenati, nici foarte talentati. In schimb, ei, pe langa pasiunea pentru catarat, au capacitatea sa isi focuseze resursele de vointa si putere atunci cand este cazul. Ei sunt constienti de puterea lor, sunt determinati si mai ales, stiu sa isi asculte corpul si sa receptioneze semnalele din mediul in care actioneaza.

Scanteia exista in interiorul lor, dar ei au grija sa o pastreze exact pentru telurile lor. Nu isi risipesc energia, ci o directioneaza pragmatic, atunci cand trebuie, reusind astfel sa treaca peste piedici si adversitati.

Desi nu toti oamenii functioneaza la fel, exista un lucru care poate fi invatat de la acesti oameni, si anume ca la un moment dat, intr-un traseu care te impinge dincolo de limita, singura putere care conteaza este in mintea ta.

Asta nu inseamna sa subestimezi valoarea antrenamentului, pentru ca de obicei, alpinistii despre care vorbim au cumulat mii de ore in pereti, ceea ce este cel mai bun antrenament. Important este sa intelegi cine esti, ce vrei si cum functionezi. Este important si sa intelegi ca poate nu esti acel gen de alpinist, dar ca poti sa iti imbogatesti resursele de putere mentala. Alpinismul este despre control, in niciun caz al muntelui sau al evenimentelor, asta fiind o utopie, ci al mintii tale. Acest control vine o data cu experienta si construieste increderea in sine de care ai nevoie in munti. O data cu experienta vine si acceptarea fricii si controlul ei. Desi pare ca exista alpinisti care nu se tem in nicio situatie, adevarul este ca ei stiu sa accepte frica, sa o controleze si sa mearga mai departe. Ei stiu ca sa pierzi controlul asupra fricii inseamna sa intri in panica, sa nu mai gandesti si in final sa cedezi.

Un element care ii ajuta pe oamenii de exceptie este vointa. Vointa presupune sa stii care sunt obiectivele tale si sa te indrepti spre ele, indiferent de ce trebuie sa faci pentru asta. Uneori trebuie sa suferi. In munti ajungi sa suferi de frig, de foame, de sete, de oboseala. Asta caleste vointa. E greu de spus daca o vointa puternica se construieste prin acceptarea suferintei pentru a atinge un obiectiv propus sau daca suferinta asumata pentru a-ti realiza visul se accepta datorita unei vointe puternice.

Mintea si corpul se adapteaza atat la confort, cat si la lipsa lui. Paradoxal confortul ajunge sa te impinga spre cautarea aventurii, care presupune disconfort. Disconfortul te face sa apreciezi mult mai bine confortul pe care il considerai firesc inainte sa ii simti lipsa.

Un vechi principiu chinezesc ilustreaza foarte simplu relatia dintre minte si corp in pregatirea pentru conditii extreme: 

“Educa-ti mintea si salbaticeste-ti trupul!”.