Imaginea viitorului
Am fost intrebat de multe ori ce simt cand ajung pe varful muntelui. E
greu de spus, uneori unele sentimente sunt mai preganante ca altele –
bucurie, usurare, oboseala, dezamagire ca s-a terminat ascensiunea,
ingrijorare pentru coborare, toate acestea si altele de care nu imi dau
seama pe moment, sunt un adevarat cocktail. Cert este ca e un punct de
referinta – am realizat ce mi-am propus, tot efortul si toate
sacrificiile au meritat.
Exista aici pe varf un pericol subtil, in afara de cele concrete ale
coborarii. Pericolul plafonarii, tendinta de a considera sfarsitul
traseului similar cu sfarsitul activitatii care ti-a adus atatea
satisfactii. E posibil sa simti ca mai sus sau mai greu nu se poate sau
nu mai merita sa iti bati capul, ca este o realizare asa de importanta,
incat nu mai merita sa cauti alte obiective. Sau sa nu reusesti sa
gasesti alte obiective, coplesit fiind de magnitudinea realizarii pe
care tocmai ti-ai facut-o cadou.
Succesul trebuie sarbatorit, pentru ca merita. Dar daca ai reusit sa
urci pe varful muntelui, merita sa te uiti in jur. Daca la poalele
muntelui tot ce se vedea in fata era muntele pe care urcai, pe masura ce
urci poti sa vezi tot mai departe si de pe varf se vad multi alti
munti. Imaginea lor este un capital important. Este imaginea viitorului.
Ai dat mai mult decat credeai ca esti in stare si ai reusit. Merita ca
experienta si abilitatile castigate sa le investesti pentru a urca in
continuare, pentru a gasi noi provocari, pentru a valorifica potentialul
celui care ai devenit urcand muntele.
Toate astea nu se pot insa realiza imediat. Trebuie timp dupa ce
te-ai extenuat pe varfurile muntilor pentru a putea sa fii in stare
fizic, mental si emotional sa urci din nou, cu acelasi entuziasm, mai
departe. Daca fizic si mental refacerea se realizeaza mai repede,
oboseala emotionala e mai greu de inlaturat. Daca iti dai timp sa te
bucuri de reusita si sa te refaci complet din toate punctele de vedere,
nu ti se va mai parea ca viata este o ascensiune obositoare care nu se
mai termina niciodata.
Odata refacut, poti sa te uiti cu alti ochi, cu ochii omului care a
urcat muntele sau peretele care tocmai a reprezentat visul implinit. Cu
noua viziune iti poti valorifica si noua experienta pentru a continua
ascensiunea adevarata, aceea care este in interiorul tau, aceea care te
face sa vezi mai bine cine esti si unde poti ajunge cu adevarat.
