“cel mai inalt din…” ...
Pe vremuri ti se spunea foarte clar sa nu mergi singur pe munte,
pentru ca in caz ca se intampla vreun accident, cineva sa poata avea
grija de accidentat, cineva sa dea alarma si asa mai departe. Foarte
adevarat. Cumva insa, multa lume a ramas cu ideea ca esti cu atat mai in
siguranta cu cat mai multa lume este pe munte. Ei bine, nu este asa,
chiar dimpotriva. O stiam, auzisem povesti despre situatii similare, dar
acum tocmai am trait-o.
Impartasind experienta impreuna cu prieteni mai vechi si mai noi, cu
mai multa sau mai putina rutina pe munte, am participat la o ascensiune
pe varful Grosglockner, care la cei aproape 3800 de metri este cel mai
inalt munte din Austria. Apelativul de “cel mai inalt din…” se pare ca
atrage si aici un numar mai mare de oameni fata de cat poate suporta
muntele. Evident, nu ai cum sa te superi ca altii vor sa impartasasca
aceleasi lucruri care iti plac si tie. Si tu esti unul dintre cei care
vor sa urce aici si acum. Chiar si traseul mai dificil din apropiere, pe
care il urcasem cu cativa ani inainte in conditii de iarna si in care
nu vedeam alta fiinta vie in afara de partenerul meu, oferea acum
imaginea unor mici ambuteiaje.
Chiar daca portiunea finala era ingusta, densitatea populatiei era
mare. Pe sectiuni abrupte si creste pe care abia avea loc un om, se
inghesuiau cei care mergeau la deal si cei care mergeau la vale. Plus
cei care urcasera ruta vecina mai grea si coborau pe ruta clasica. Coada
efectiv. Senzatia de siguranta asociata cu multimea disparuse si era
evident pentru oricine, indiferent cata experienta pe munte avea.
In final, cu ceva dat din coate, o parte dintre noi au ajuns pe varf
si o parte au coborat de pe varful secundar. Poate o decizie mai
inteleapta, avand in vedere ca spre pranz zapada incepuse sa fie moale
si alunecarile erau frecvente. Siguranta trebuie sa fie inainte de
toate, chiar cu pretul regretului de a nu urca pe varf.
Cum nu consider o optiune sigura sa urc sau sa cobor tarziu in zi, in
mod deliberat, pe o zapada care este departe de a fi stabila si intr-un
moment al zilei cand furtunile de dupa-amiaza pot lovi crestele
muntilor, doar pentru a evita aglomeratia, se pare ca lectia invatata a
fost ca ascensiunea muntilor populari trebuie facuta ori mai devreme
decat devreme in zi, ceea ce inseamna de fapt in noapte, ori in alt
sezon mai exigent.
