Antrenament si randament.
Alpinismul este un sport care solicita corpul la modul general si de
aici tendinta de antrenament general in vederea atingerii unui obiectiv
alpin. Am intalnit si experimentat diverse forme de antrenament care
aveau ca scop final obtinerea unei capacitati mai mari de efort pe
munte. Asta se concretiza in efort aerob de genul mersului pe bicicleta,
inotului sau schiului de tura. Rezultatele se simteau. Dar care este,
totusi, antrenamentul care poate sa iti ofere cel mai bun rezultat
intr-un interval de timp scurt?
Tragand cu coada ochiului la alte sporturi, este usor de constatat ca
cei mai buni canotori se antreneaza vaslind, cei mai buni inotatori
inoata la antrenamente, cei mai buni schiori schiaza si cei mai buni
alergatori alearga. Printr-o generalizare simpla, ar trebui sa vedem ca
cei mai buni alpinisti se catara si merg pe munte ca antrenament pentru
ascensiunile pe care si le propun.
Pe munte trebuie sa iti cari in sus atat propria greutate, cat si a
echipamentului pe care il folosesti, si in concluzie antrenamentul aerob
trebuie sa se bazeze in mod prioritar pe dezvoltarea acestei
capacitati. Este evident ca mersul pe munte si alergatul sunt cele mai
apropiate de acest scop, mai ales daca sunt practicate in panta. Un
asemenea antrenament este mult mai specific decat inotul sau mersul pe
bicicleta. Statul in sa pe bicicleta preia o parte din greutatea
corporala. Pana la urma bicicleta este un mijloc de transport, asta ar
si trebui sa faca, asa cum apa preia si ea in mod diferit greutatea
corpului, prin felul in care este pozitionat corpul in apa. Aceeasi
pozitie face ca inima sa pompeze sange mai usor si efectul de racire pe
care il are apa asupra muschilor nu exista atunci cand alergi la deal pe
o panta abrupta si simti ca iei foc. Daca pe schiuri poti urca intr-o
zi patru sau chiar sase mii de metri diferenta de nivel, incearca sa o
faci si pe picioare.
Nu este de neglijat nicio forma de antrenament alternativ si cred ca
este chiar recomandabil pentru diversitate in momentele in care o
schimbare se impune, pentru a rupe monotonia aceluiasi tip de
antrenament sau pentru zilele de odihna activa, sa faci o sesiune de
inot sau o tura pe bicicleta. Intr-o perioada cand o accidentare la
glezna ma oprea de la multe exercitii si singurul efort aerob care nu ii
incetinea vindecarea era mersul pe bicicleta, am petrecut mai multe
saptamani transpirand pe o bicicleta stationara. E adevarat ca am
incercat sa stau cat mai putin posibil in sa. Stiu chiar oameni care
pentru a evita tentatia de a folosi saua la antrenament, o demonteaza de
pe bicicleta.
Cu toate acestea, privind in urma, pot spune ca cea mai buna
pregatire aeroba pentru turele pe munti mari a fost parcurgerea de vai
alpine in Bucegi sau de sectoare cat mai lungi de creasta in Fagaras,
completand cu antrenamente de alergare pe distante lungi sau intervale.
La fel cum inaintea unui proiect cu o componenta de catarare tehnica
predominanta am acordat mai multa importanta traseelor de perete si
antrenamentului la sala de escalada. De fiecare data, am savurat din
cand in cand si cate o ora de inot care reprezenta o evadare
reconfortanta inainte de revenirea la rutina pregatirii de baza.
